Mizeria clasei politice reflectă, din păcate, starea societății la momentul actual. O societate profund radicalizată, antagonizată, talibanizată, hrănită ani de zile cu ură de profesioniști ai comunicării. Factorul rațional este puternic afectat de discursuri violente, profund duplicitare, de subiectivism partinic. Toate aceste lucruri influențează comportamentul politicienilor.
Sunt situații în care deciziile politice se iau sub imperiul raportării la electorat. Chiar când știu că ar trebui să voteze într-un anume fel, în consens cu interesul general, politicienii nu-și asumă asta fiindcă se întreabă: dacă votăm astfel, nu cumva ne îndepărtăm electoratul? Fiindcă el vrea altceva. Electoratul nefiind defel ghidat de cunoașterea reală a problemei, ci de ura față de partidele adverse. Și măcar că nu sunt convinși, politicienii votează în funcție de feedback-ul care vine dinspre propriul electorat, care trebuie satisfăcut.
De atâta timp tot spun că mai întâi trebuie să ne vindecăm noi de traumele subiectivismului și să judecăm detașat de simpatiile sau antipatiile politice. Care au puterea să ne schimbe percepția și logica. Abia atunci putem exercita o presiune pozitivă asupra partidelor, când vom judeca ghidați de principii și nu de simpatii și antipatii.
Păi dacă noi considerăm că tot ce fac ai noștri e bine, iar tot ce fac ăilalți e rău, fiindcă nu-i putem suporta, politicienii vor înclina totdeauna să-și satisfacă electoratul. Fiindcă voturile sunt mai importante decât consecințele deciziilor politice. Interesul de partid bate interesul general. Rezultatul? Imersia societală în magma pestilențială a obscenității publice. În pierderea lucidității e lectoratului de a vedea soluțiile.
A spus odată o vorbă mare Traian Băsescu. Mă refer strictamente la adevărul exprimat, nu neapărat la măsurile care au justificat declarația: „Există vremuri când politicienii ar trebui să guverneze pentru țară, nu pentru popor”. Se referea la acele momente în care deciziile politice trebuie luate în funcție de exigențele economico-sociale și nu de așteptările sociale de moment. Fiindcă electoratul n-are totdeauna la îndemână elementele pentru a evalua corect o situație. El este mai degrabă umoral decât rațional.
Atunci când politicile sunt adoptate în funcție de rațiuni științifice, chiar dacă pentru moment sunt dureroase, pe termen lung, bine explicate, vor deveni benefice pentru societate. Numai că asta presupune un consens politic și nu exploatarea cinică în interes electoral de către unele partide a unor măsuri raționale, corecte socio-economic, luate de către alte partide, totul în goana după voturi.
Doar așa ne putem vindeca, prin responsabilizarea clasei politice. Numai că asta presupune și un președinte adevărat, arbitru imparțial al scenei politice, nu lider informal al unor anumite partide. Prin urmare, vrem o clasă politică responsabilă? Atunci ar trebui să ne schimbăm noi primii. Și să-i sancționăm, să-i forțăm să ia decizii raționale, nu populiste, care urmăresc doar voturile noastre.
Autor: Angelo Davidescu