Propaganda nu urmărește doar formatarea consimțământului popular pentru războaie sau măsuri guvernamentale ridicole, care, în mod normal, nu ar fi acceptate niciodată.
Asta este ceea ce cred oamenii în general despre propagandă. Însă ea înseamnă cu mult mai mult.
Cea mai mare parte a propagandei nu servește doar să ne convingă să acceptăm noile agende ale puternicilor zilei, ci să ne mențină captivi în lumea imaginară a statu-quo-ului, ceea ce le permite celor puternici în primul rând să își păstreze puterea.
În primul rând, propaganda urmărește să ne facă să acceptăm sistemele statu-quo-ului drept normale și să ne determine pe noi înșine să ne schimbăm și să ne adaptăm acestor sisteme asemenea unor rotițe într-un angrenaj bine uns.
În majoritatea cazurilor, nici măcar nu este vorba despre o mare conspirație monolitică. Companiile uriașe, care ne îndoctrinează cu reclamele, cu filmele și cu serialele hollywoodiene, cu aplicațiile, cu site-urile de internet și cu media informativă urmăresc toate, în mod firesc, să ne adâncească din ce în ce mai mult în iluzie, pentru simplul motiv că beneficiază din plin de pe urma sistemelor care le-au adus putere și bogăție.
Astfel, în fiecare zi vedem cum media ne învață ce merită să apreciem, ce trebuie să ne intereseze și la ce să fim atenți, ce înseamă succesul și cum o ființă umană trebuie să se comporte în mod normal pe această planetă.
De fiecare dată, toate acestea sunt în perfectă consonanță cu interesele celor bogați și puternici.
Ei nu ne învață pe noi doar ce trebuie să credem. Ne învață cine suntem.
Ne oferă matrițele în care să ne topim și să ne turnăm ambițiile, după care să ne evaluăm succesul, iar noi ne construim identitatea psihologică pornind de la aceste forme.
Sunt om de afaceri. Sunt șomer. Viața mea constă în a câștiga bani. Viața mea constă în a înșela oamenii. Sunt un om de succes. Sunt un ratat.
Ei inventează testul după care ne măsurăm adecvarea la sistemele lor și tot ei inventează sistemul prin care suntem notați la acest test de conformare.
Aceste constructe artificiale ocupă o parte atât de mare din psihologia noastră personală, încât oamenii ajung să trăiască toată viața ca sclavi ale lor, transformându-le în țeluri și idealuri.
Această înrobire este atât de perversă încât oamenii se sinucid adeseori din cauza a ceea ce le spun aceste constructe inventate că sunt și cât valorează.
Dar totul este o minciună. O lume onirică, în întregime inventată, construită de cei puternici în beneficiul puterii lor.
Lucruri atât de intime precum gândurile din mintea noastră, interesele și atenția noastră sunt controlate și dominate de o mână de fier, totul în beneficiul unor jocuri stupide inventate despre niște bani imaginari și o autoritate fictivă.
Astfel, majoritatea dintre noi suntem niște somnambuli în această viață, urmărind obiective imaginare și fugind de demoni construiți artificial.
Prea absorbiți de iluzii pentru a privi în sus și a remarca copleșitoarea măreție a vieții, așa cum este ea în realitate. Și, în general, prea confuzi pentru a o putea percepe cu adevărat, chiar atunci când, pentru câteva clipe, facem un efort și ieșim din transă.
Dezmeticirea noastră din acest vis nu este ușoară. Cere timp. Cere mobilizarea tuturor puterilor noastre. Cere o puternică și profundă curiozitate pentru ceea ce se petrece cu adevărat dincolo de această sporovăială mentală confuză, pentru ceea ce viața este cu adevărat, dincolo de toate poveștile care ni s-au spus despre ceea ce suntem.
Diferența dintre ceea ce ni s-a spus și ceea ce descoperim în cursul investigației este diferența dintre vis și trezie.
Lumea reală este la fel de diferită de statu quo-ul narativ despre lume pe cât este de orice altă operă de ficțiune. Nu se pot concepe două entități mai deosebite.
Iar vestea bună este că, la fel cum falsa voastră viziune despre voi înșivă și despre lumea voastră v-a modelat expresia umană în folosul celor puternici, destrămarea acestei neguri mentale vă va modela expresia umană în ceva cu totul diferit.
Ceva înrădăcinat în realitate. Ceva autentic. Ceva fundamental. Ceva care există nu doar în beneficiul vreunui imperiu oligarhic fără chip, ci care există din aceleași motive pentru care iarba crește și galaxiile se învârt prin univers.
Așa arată omenirea de cealaltă parte a tranziției dificile pe care o traversează seminția noastră în acest moment din adolescența dezvoltării sale.
Eliberată de iluzii. În armonie cu realitatea. Neînrobită de nimeni. Îndreptându-se temerară spre necunoscutul care o așteaptă.
Sursa: medium.com / Autor: Caitlin Johnstone