De-a lungul a 20 de ani un singur om a reușit să planteze peste 11.000 de copaci și să readucă la viață astfel o pădure care arsese în întregime în urma exploatării necugetate, dar și a mai multor incendii care au avut loc de-a lungul anilor 1960 – 1980. La viață au fost reduse, odată cu pădurea, și pârâiele, iar o nouă viață au căpătat și fermierii din zonă, care au reînceput să-și cultive pământurile și să-și îmbunătățească traiul zilnic din agricultură. Este o poveste de viață care cu siguranță merită spusă, dar și înțeleasă în deplina sa semnificație.
În 1996, Sadiman a început să planteze mii de copaci în ceea ce fusese pădurea Gendol, subdistrictul Geneng subdistrict, regiunea Wonogiri din insula Java, Indonezia.
Dezastrele cauzaseră atât secete, cât și inundații în timpul lungilor ploi care au loc în Indonezia. De-a lungul anilor, acestea aduseseră foametea în satul Dali.
Un om a înțeles, însă, cauza problemei și a luat măsuri, cu dăruire și consecvență: nu mai erau copaci care să stocheze apa în subteran, așa că fermierul sărac, a început să schimbe semințe de usturoi cu răsaduri de banian, un copac care reține apa în sol.
Banianul nu produce nimic, deci nu se poate realiza profit de pe urma sa, iar oamenii practici și realiști nu i-au acordat prea multă importanță. Sadiman a realizat însă că, dacă usturoiul poate fi vândut pentru bani, banianul produce ceva mult mai de preț – apa cea dătăroare de viață. Copacii săi aduc ploaia și mențin umidității solului.
Fermierul a plantat și îngrijit copacii singur timp de 20 de ani. El a acoperit 250 de acri cu 11.000 de copaci, aducând înapoi apa cea atât de prețioasă. Așa au reapărut pâraiele în pădure, iar fermierii au reînceput să planteze culturi agricole. De atunci, Dali nu a mai fost lovit de secetă.
„Cât timp mai pot fizic, voi planta copaci. Tot ce vreau este să fac tot ce-mi stă în putere să îi fac pe oameni să aibă o viață mai bună”, spunea cu mulțumire Sadiman.
După ce și-a dus planul la îndeplinire în satul său, și-a manifestat intenția de a planta încă 20.000 de copaci pentru a ajuta și alți fermieri din alte sate.
Fermierul Sadiman pozează într-o pădure din cartierul său din cătunul Dali, subdistritul Geneng, regența Wonogiri, Java centrală. Sadiman încearcă să convingă localnicii că problema lipsei de apă care se întâmplă în timpul anotimpurilor secetoase poate fi parțial rezolvată prin plantarea copacilor pe dealurile denudate.
Astfel a reușit să transforme satul său, predispus la secetă, într-o regiune bogată în ape subterane, conducând o campanie de replantare a copacilor pe un deal din apropiere, în ultimii 19 ani.
Din 1996, Sadiman încurajează locuitorii să planteze mai mulți copaci pe dealul Gendol, în încercarea de a stopa o criză severă a apei care obișnuia să lovească în mod regulat satul, în special în sezonul uscat.
Situat pe versantul sud-estic al Muntelui Lawu, în zona de frontieră a provinciilor Java Centrală și de Est, dealul a fost sever defrișat din cauza activităților extinse de exploatare forestieră și a unei serii de incendii forestiere care au avut loc între anii 1960 și 1980.
Defrișarea extremă a făcut ca râul Gendol, care a fost singura sursă de apă pentru sătenii Geneng, să se usuce rapid, punând rezidenții locali într-o criză severă a apei care a durat ani de zile.
Vorbind la The Jakarta Post, Sadiman a spus că i-a venit prima dată ideea de a revitaliza dealul atunci când scutura cauciucul din copacii de cauciuc de pe deal.
„Am aflat că mulți arbori de cauciuc nu mai produc latex de cauciuc. Apoi mi-am dat seama că criza apei era prea extremă. Chiar și trunchiurile copacilor se uscaseră”, a spus el.
Simțindu-se încurajat să-și salveze satul de criza prelungită a apei, și-a folosit apoi banii pentru a cumpăra răsaduri de copaci și le-a plantat singur pe fiecare parte a dealului. Printre copacii pe care îi crește se numărau banyan și lamtoro.
„Spre deosebire de arborii de cauciuc, care absorb apa subterană, arborii de banian pot reține apele subterane. Cu cât plantăm mai mulți arbori de banian, cu atât mai mulți săteni vor primi apă curată”, a spus el.
Totuși, un astfel de efort nu este ieftin, deoarece răsadurile de banian, de exemplu, sunt vândute în prezent la aproximativ 100.000 Rp (7,10 USD) pe bucată.
Pentru a-și menține campania vie, în ultimii ani Sadiman a crescut răsaduri de cuișoare în fața casei sale și schimbă fiecare 10 pentru un răsad de banian de un metru înălțime.
Sadiman a spus că mulți săteni, inclusiv vecinii săi, obișnuiau să-i submineze eforturile, spunând că își pierde timpul și sunt inutili. De asemenea, obișnuia să găsească răsadurile pe care tocmai le-a plantat îndepărtate de sătenii care își aduceau vitele pe deal pentru a paște iarbă.
Totuși, Sadiman a spus că nu s-a supărat și a adus în schimb alte răsaduri pentru a le înlocui pe cele avariate. „Voiam doar să văd din nou satul cu surse fiabile de apă”, a spus el.
După 19 ani, Sadiman a spus că nu-și amintește câți copaci a plantat pe dealul defrișat anterior. Cu toate acestea, datele de la biroul subdistrictului Geneng au raportat că cel puțin 11.000 de copaci, inclusiv 4.000 de baniani, au fost plantați în ultimii 19 ani pe 100 de hectare de teren de pe dealul Gendol și dealul vecin Ampyangan.
În timp ce 30 de subdistricte din Wonogiri sufereau de o criză a apei la începutul anului, Geneng a devenit unul dintre puținele subdistricte din care par a fi neperturbate, odată cu sezonul uscat prelungit.
În fiecare zi, apa curge de la poalele dealurilor prin conducte pentru a satisface nevoile de apă și irigații a cel puțin 800 de familii care locuiesc în Geneng și subdistrictul vecin Conto.
Mai mulți locuitori au susținut, de asemenea, eforturile lui Sadiman, oferind, printre altele, răsaduri gratuite sau alăturându-se pentru a le planta pe dealuri.
„Pak Sadiman este eroul nostru. Acest sat obișnuia să se lupte cu o criză a apei, dar acum avem din abundență apă prin meritele lui”, a declarat șefului subdistritului Geneng pentru Post. Suranto, directorul școlii elementare de stat SDN 2 Geneng, și-a exprimat, de asemenea, prețuirea. „Pak Sadiman este un exemplu viu de sinceritate, persistență și muncă grea. El este un om obișnuit care are un vis mare de a-și ajuta societatea”, a spus el. Totuși, Sadiman a spus că va trebui să crească cel puțin 20.000 de copaci pe dealurile Gendol și Ampyangan pentru a atenua în continuare deficitul actual de apă și pentru a se asigura că toate subdistricțiile vecine primesc suficientă apă curată. „Nu am încetat să plantez copaci, atâta timp cât sunt încă în stare fizică să fac asta”, a spus el
Sursa : Anonimus