Mi s-a mai relevat încă o dată, dacă mai era nevoie, că la nivel de populație suntem un conglomerat gregar pentru care singura urmă de discernământ este coada celui din față și prezența în unghiul de vedere laterală a câtorva tovarăși de zbor.
Rareori careva din stol își pune întrebarea firească „unde dracu mergem?”.
Dacă unul sau altul face o vrie, din vreo toană, de frica unei umbre sau dintr-un interes oarecare, mulțimea își schimbă disciplinată unghiul de zbor în nădejdea calpă că cineva a gândit atent planul de zbor al stolului. Și deși urmează cu toții mimetic și din inerție calea indicată, toți croncăne, ciripesc, cârâie și cotcodăcesc pro sau contra a orice cu atâta vigoare că te întrebi de unde mai au energie să și zboare în același timp.
Singurele constante ale norului de viețuitoare sunt faptul că este compus din indivizi care au în comun numai specia, instinctul de supraviețuire adosat ideii că dacă ești cu ceilalți trebuie că e de bine și lipsa de discernământ individual. Discernământ transferat natural celor care, cum am zis, orientează stolul după calcule sofisticate și principii sănătoase. Un fel de influenceri, am zice.
Din păcate stolul, prea puțin interesat de unde mergem atâta vreme cât mergem undeva, are setările pe alb și negru.
Maniheismul acesta este pe cât de rudimentar, pe atât de ieftin, consumând foarte puțină energie intelectuală, în contrasens cu câtă răutate și fervoare de orice fel produce.
N-ai fi zis că trăirile astea simple, pro total și contra tot, pot canaliza și concretiza cu atâta nesaț noianul de emoții colective.
Am mai zis, pericolul cel mai mare pentru noi sunt oamenii unei singure idei, așa cum pe vremuri, și pe alocuri chiar până azi, pericolul cel mai mare erau oamenii unei singure cărți.
Războiul din proximitate nu este fals, dramele oamenilor de rând din țara vecină și nu foarte prietenă nu sunt falsuri, dar deasupra a tot ce știm plutește o ceață așa de groasă că mie unuia dezvoltă anticorpii din principiu.
În acest peisaj, lipsa de echilibru, comoditatea informării, educația precară, partizanatul calp și prizonieratul pe Fakebook sunt ingredientele unei societăți care are coerența unui stol de zburătoare orientate în viață doar de noroc.
Autor: Cătălin Borangic